Albert Victor, Duce de Clarence

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Albert Victor
Duce de Clarence

Fotografie portret de William și Daniel Downey, 1891
Date personale
Nume la naștereAlbert Victor Christian Edward
PoreclăEddy Modificați la Wikidata
Născut8 ianuarie 1864
Frogmore, Windsor, Berkshire
Decedat14 ianuarie 1892 (28 ani)
Casa Sandringham, Norfolk
ÎnmormântatCapela St George, castelul Windsor
Cauza decesuluicauze naturale (gripă) Modificați la Wikidata
PărințiEduard al VII-lea al Regatului Unit
Alexandra a Danemarcei
Frați și suroriGeorge al V-lea al Regatului Unit[1]
Maud de Wales
Louise a Marii Britanii[1]
Prințesa Victoria Alexandra a Regatului Unit
Prințul Alexander John Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Religieanglicanism[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
aristocrat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză
Limba daneză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuke of Clarence and Avondale[*][[Duke of Clarence and Avondale (title in the peerage of the United Kingdom)|​]] ()
conte de Athlone[*] ()
British Prince[*][[British Prince (royal title in the United Kingdom)|​]]
Prinz von Sachsen-Coburg und Gotha[*][[Prinz von Sachsen-Coburg und Gotha (articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Saxa-Coburg-Gotha
Membru al Camerei Lorzilor[*] Modificați la Wikidata
Duke of Clarence and Avondale[*][[Duke of Clarence and Avondale (title in the peerage of the United Kingdom)|​]] Modificați la Wikidata
Domnie –

Prințul Albert Victor, Duce de Clarence și Avondale (Albert Victor Christian Edward; 8 ianuarie 186414 ianuarie 1892) a fost membru al familiei regale britanice. A fosat cel mai mare fiu al lui Albert Eduard, Prinț de Wales (viitorul rege Eduard al VII-lea al Regatului Unit) și a Alexandrei, Prințesă de Wales și nepot al reginei Victoria a Regatului Unit. În momentul nașterii a fost al doilea în linia de succesiune la tronul britanic însă nu a ajuns rege deoarece a decedat înaintea tatălui său și a bunicii sale.

Copilăria și educația[modificare | modificare sursă]

Albert Vicor la 11 ani.

Albert Victor s-a născut prematur cu două luni, la 8 ianuarie 1864 la Casa Frogmore din Windsor, Berkshire. A fost primul copil al Prințului de Wales și al Alexandrei, Prințesă de Wales. Conform dorinței reginei Victoria, a fost numit Albert Victor după bunicul lui însă în familie i se spunea "Eddy" și mulți biografi se referă la el sub acest nume.[2] Fiind nepot al unui monarh britanic pe linie masculină era numit de la naștere Alteța Sa Regală Prințul Albert Victor de Wales.

Albert Victor a fost botezat la Palatul Buckingham la 10 martie 1864 de arhiepiscopul de Canterbury, Charles Thomas Longley. Nașii săi au fost regina Victoria (bunica paternă), regele Christian al IX-lea al Danemarcei (bunicul matern, care a fost reprezentat de fratele lui Prințul Johann de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg), regele Leopold I al Belgiei (unchiul său), Prințesa Louise Caroline de Hesse-Cassel (străbunica maternă), Ducesa de Saxa-Coburg și Gotha (mătușa sa), Landgrave de Hesse (străbunicul matern), Victoria, Prințesă Regală (mătușa paternă) și Prințul Alfred (unchi patern).[3]

Când Albert Victor avea șaptesprezece luni, s-a născut fratele său, Prințul George de Wales, la 3 iunie 1865. Fiind apropiați ca vârstă, au fost educați împreună. În 1871, regina l-a numit pe John Neale Dalton tutorele lor. Cei doi prinți au primit un program strict de studiu.[4] Dalton se plângea că mintea lui Albert Victor era „anormal de lentă".[5] Deși a învățat să vorbească daneza, progresele în alte limbi și pe alte teme erau foarte mici.[6]

Albert Victor și fratele său George.

Albert Victor n-a excelat niciodată din punct de vedere intelectual. Lady Geraldine Somerset l-a învinovățit pe Dalton pentru slaba educație a lui Albert Victor,[7] însă posibilele explicații pentru lipsa de concentrare sau indolența lui Albert Victor sunt nașterea prematură, care poate fi asociată cu dificultatea de învățare sau petit mal, o formă ușoară de epilepsie manifestată în copilărie ca o perioadă de vacuum mental.[8]

În 1877, cei doi băieți au fost trimiși să se instruiască pe nava regală Britannia. După două luni Albert Victor a contacta febră tifoidă de care a fost tratat de Sir William Gull. În 1879, băieții au fost trimiși ca elevi ai marinei într-un tur al lumii de trei ani la bordul navei Bacchante. Au făcut turul Imperiului Britanic acompaniați de Dalton, au vizitat America, Insulele Falkland, Africa de Sud, Australia, Fiji, Singapore, Sri Lanka, Egipt, Grecia, Japonia. Când au revenit în Marea Britanie, Albert Victor avea 18 ani. Albert Victor a urmat Trinity College, Cambridge.

Inteligența, sexualitatea și bunul-simț al lui Albert Victor au făcut obiectul multor speculații. Au existat zvonuri legate de scandalul bordelului de homosexuali, deși nu există nici o dovadă fermă că s-ar fi dus acolo sau că măcar ar fi fost homosexual. Unii au spus că el ar fi fost ucigașul în serie Jack Spintecătorul însă documentele contemporane indică faptul că Albert Victor nici nu era prezent la Londra în timpul crimelor iar acuzația a fost larg respinsă.

Posibile mirese regale[modificare | modificare sursă]

Mary de Teck

Câteva femei au fost considerate ca potențiale mirese pentru Albert Victor. Prima, în 1889, Prințesa Alix de Hesse și de Rin care a refuzat logodna.[9][10] Ea s-a căsătorit cu Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în 1894. A doua, în 1890, a fost Prințesa Hélène de Orléans, fiica lui Filip, conte de Paris și strănepoată a ultimului Bourbon rege al Franței.

La început, regina Victoria s-a opus logodnei deoarece Hélène era romano catolică. Victoria i-a scris nepotului ei sugerându-i ca o alternativă o altă nepoată, Prințesa Margaret a Prusiei.[11] Hélène a fost de acord să se convertească,[12] însă tatăl ei a refuzat să accepte acest lucru. Mai târziu, Hélène s-a căsătorit cu Ducele de Aosta.

La mijlocul anului 1890, Albert Victor a fost văzut de câțiva doctori, însă în corespondență, referirile la boala lui erau "febră" sau "gută".[13] Mulți biografi au presupus că el suferea de "o formă ușoară de boală venerică",[14] posibil gonoree,[15] însă nu există surse cunoscute care să confirme asta.[16] Se susține că în 1891 Albert Victor a fost subiectul unui șantaj a două prostituate, cărora el le scrisese scrisori incriminatorii.[17] Scrisoriile au fost vândute la Casa de licitații Bonham din Londra în 2002.[18] Din cauza discrepanțe în date și a ortografiei din scrisori, sunt suspectate a fi false.[19]

La sfârșitul anului 1891 s-a logodit cu Mary de Teck iar nunta a fost stabilită pentru 27 februarie 1892. După câteva săptămâni de la logodnă, Albert Victor a murit de pandemie de gripă la Casa Sandringham din Norfolk la 14 ianuarie 1892, la mai puțin de o săptămână după cea de-a 28-a aniversare de naștere.

Mai târziu, Mary s-a căsătorit cu fratele lui Eddy, George, care va deveni regele George al V-lea în 1910 și care este străbunicul actualului suveran Charles al III-lea.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Kindred Britain 
  2. ^ Cook, pp. 28–29
  3. ^ Demoskoff, Yvonne (27 December 2005). "Yvonne's Royalty Home Page: Royal Christenings" Arhivat în , la Wayback Machine.. Accessed 2 July 2009
  4. ^ Nicolson, pp. 7–9
  5. ^ Conform unei scrisori din arhivele regale din 6 aprilie 1879 citată de Cook, p. 52
  6. ^ Cook, pp. 52, 56–57 and Harrison, pp. 68–69
  7. ^ Quoted by Aronson, p. 74
  8. ^ Aronson, pp. 53–54 and Harrison, p. 35
  9. ^ Albert Victor writing to Prince Louis of Battenberg, 6 September 1889 and 7 October 1889, quoted in Cook, pp. 157–159 and 183–185
  10. ^ Queen Victoria writing to Victoria, Princess Royal, 7 May 1890, quoted in Pope-Hennessy, p. 196
  11. ^ Queen Victoria writing to Albert Victor, 19 May 1890, quoted in Pope-Hennessy, pp. 196–197
  12. ^ Pope-Hennessy, p. 197
  13. ^ See e.g. Aronson, p. 197 and Cook, pp. 221 and 230
  14. ^ Bradford, p. 10
  15. ^ Aronson, p. 199
  16. ^ Cook, p. 222
  17. ^ Cornwell, pp. 135–136
  18. ^ Alleyne, Richard (29 October 2007). "History of royal scandals". Daily Telegraph. Accessed 2 July 2009
  19. ^ Cook, pp. 297–298

Vezi și[modificare | modificare sursă]