Barbu Brezianu
| Barbu Brezianu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  București, România |
| Decedat | (98 de ani)[1] |
| Copii | Andrei Brezianu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | istoric de artă judecător traducător poet |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Studii | Universitatea din București |
| Note | |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
Modifică date / text  | |
Barbu Brezianu (n. , București, România – d. [1]) a fost un istoric și critic de artă, scriitor, publicist și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică). Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncușiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în țară.
Viața[modificare | modificare sursă]
Ca publicist și poet, Barbu Brezianu a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. Este autorul volumelor de poezii Nod ars (1930), Poezii (1934), Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărți Brâncuși în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză) ș.a. Tudor Arghezi scria despre Barbu Brezianu : „Îmi permit plăcerea să regăsesc întoarsă în literatură pana scriitorului Barbu Brezianu, așteptată de toți cîți i-au cunoscut elasticitatea, nuanțele și gingașele transparențe.”
Barbu Brezianu a fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura românească precum Constantin Noica, Mircea Eliade, George Enescu, al cărui oaspete a fost nu o dată în vila acestuia de la Luminiș. Este tatăl publicistului american Andrei Brezianu.
Opera[modificare | modificare sursă]
Poezie[modificare | modificare sursă]
- Nod ars (1930)
- Poezii (1934)
- Zăvor fermecat (1947)
- Desferecare (1998)
Proză[modificare | modificare sursă]
- Școala moralului sau Hristoitia meșterului Anton Pann, eseu
- Jaf în dragoste, proze scurte
Lucrări de istorie a artei[modificare | modificare sursă]
- Karl Storck, monografie (1955)
- Nicolae Grigorescu, monografie (1959)
- Desenul alfabetului viu de N. Tonitza, cu o prefață de Tudor Arghezi (1960)
- Caietele Mihai Eminescu, volume colective (1974-1985)
- Opera lui Constantin Brâncuși în România, monografie (1974), lucrare distinsă cu Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române
- Brâncuși în România, monografie - ediții revăzute și adăugite (1976 și 1998). Ediția din 1998 a apărut și în limbile engleză și franceză.
- Le secret du Baiser de Montparnasse, 1978, Paris (cuprinde revelații importante despre sculptura Sărutul)
- Noguchi, ucenic al lui Brâncuși, 2001
- Brâncuși în România 2005, monografie, în colaborare cu Ilie Marcu (2005)
Traduceri din literatura universală[modificare | modificare sursă]
- Kalevala, țara de viteji (1942), prima versiune românească a epopeii naționale finlandeze, prefațată de Ion Marin Sadoveanu și premiată de Comisia Națională de Cooperare Intelectuală, la recomandarea lui Alexandru Philippide. A fost reeditată în 1974, cu o prefață de Șerban Cioculescu, și în 1999, revizuită, sub titlul Kalevala, cu un cuvânt înainte al scriitorului și diplomatului finlandez Mikko Heikinheimo. Traducerea reușește să păstreze cu fidelitate particularitățile stilistice ale originalului și constituie o lectură fascinantă, deschizătoare de orizonturi culturale inedite pentru cititorul român.
- Pisălogii, de Molière, traducere apărută în 1955.
- Opere, Vol. IV, de Honoré de Balzac, traducere apărută în 1960.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
La 24 mai 2006 i s-a conferit titlul de Doctor honoris causa de către Universitatea Națională de Arte din București.
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, c) 4.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Vlasiu Ioana. În amintirea lui Barbu Brezoianu. În: Observator Cultural, nr. 11,decembrie 2010, p. 22
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- BiblioPhil - Cititor: Cărți ale autorului Brezianu, Barbu[nefuncțională]
- Site-ul Ministerului Culturii și Cultelor: Barbu Brezianu: in memoriam
- Site-ul Fundației Anonimul: Barbu Basile Brezianu[nefuncțională]
- Veronica Marinescu: Barbu Brezianu - Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte din București Arhivat în , la Wayback Machine., în Curierul Național, Anul 11, nr. 4637, 20 mai 2006
- Anca Berlogea: Barbu Brezianu - o scurtă biografie în date, în revista Actualitatea creștină, Anul XIX, Nr.2/2008
- Adio, Domnule Barbu Brezianu!, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 804
- Barbu Brezianu... 97!, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2006, numărul 710
Interviuri
- Despre Brancusi si despre timpurile de aur ale culturii romane, cu distinsul critic si istoric de arta, Formula AS - anul 2001, numărul 456
- Seniori ai culturii romanesti, Formula AS - anul 2004, numărul 619
