Carlos, Duce de Madrid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Infantele Carlos al Spaniei
Duce de Madrid
Date personale
Nume la naștereCarlos María de los Dolores Juan Isidro José Francisco Quirin Antonio Miguel Gabriel Rafael de Borbón y Austria-Este
Născut30 martie 1848(1848-03-30)
Ljubljana
Decedat (61 de ani)
Varese
Înmormântatcattedrale di San Giusto[*][[cattedrale di San Giusto (a Roman Catholic cathedral and the main church of Trieste, in northern Italy)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiJuan, Conte de Montizón
Maria Beatrix de Austria-Este
Frați și suroriAlfonso Carlos, Duce de San Jaime Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargherita de Parma
Berthe de Rohan
CopiiInfanta Blanca
Jaime, Duce de Madrid
Infanta Elvira
Infanta Beatriz
Infanta Alicia
Cetățenie Spania[1] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
TitluriDuque de Madrid[*][[Duque de Madrid (peerage of Spain)|​]]
Pretendiente carlista al Trono de España[*][[Pretendiente carlista al Trono de España |​]]
Legitimist pretender to the French throne[*][[Legitimist pretender to the French throne |​]]
Familie nobiliarăCasa de Borbón-Anjou[*][[Casa de Borbón-Anjou (Royal House of the Spanish Royal Family)|​]]
Pretendiente carlista al Trono de España[*][[Pretendiente carlista al Trono de España |​]] Modificați la Wikidata
Legitimist pretender to the French throne[*][[Legitimist pretender to the French throne |​]] Modificați la Wikidata
Semnătură

Infantele Carlos, Duce de Madrid (30 martie 1848 - 18 iulie 1909) a fost membru senior al Casei de Bourbon din 1887 până la decesul său. A fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea din 1868 (abdicarea spaniolă a tatălui său) și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XI-lea după decesul tatălui său în 1887.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Don Carlos de Borbón

Carlos s-a născut la Ljubljana, capitala Carniolei (astăzi în Slovenia) ca fiul cel mare al lui Juan, Conte de Montizón și a soției sale, Maria Beatrix de Austria-Este. A locuit cu familia o perioadă scurtă la Londra unde s-a născut fratele lui mai mic, Alfonso. După ce tatăl lor, considerat prea liberal pentru gusturile carliste, a părăsit-o pe mama lor, băieții au locuit la Modena cu mama lor. Fratele ei, Ducele Francisc al V-lea de Modena, a fost în mare măsură responsabil pentru educația băieților. Carlos a fost cunoscut pentru punctele sale de vedere tradiționiste, cu mult diferite de cele ale tatălui său.

La 4 februarie 1867, la Schloss Frohsdorf, Austria, Carlos s-a căsătorit cu Prințesa Margherita de Bourbon-Parma, fiica cea mare a lui Carol al III-lea, Duce de Parma și a Prințesei Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois.

Carlos și Margherita au avut cinci copii:

Carlos a organizat și a condus al treilea război carlist. Între 1872 și 1876 a condus o mare parte din Spania peninsulară.

În ianuarie 1893 soția lui Carlos, Margarita, a murit. Anul următor a decis să se recăsătorească. A consultat-o pe mama sa care i-a sugerat pe Prințesa Theresia de Liechtenstein (fiica Prințului Alfred de Liechtenstein) și Berthe de Rohan (fiica lui Arthur de Rohan). După ce s-a întâlnit cu amândouă, Carlos s-a decis pentru cea din urmă și a cerut-o în căsătorie.[2]

La 28 aprilie 1894, Carlos și Berthe s-au căsătorit la Praga. Berthe a avut o personalitate dominantă, ceea ce a făcut-o foarte nepopulară printre carliști. "Toți scriitorii sunt de acord că această a doua căsătorie a fost dezastruoasă, nu numai pentru familia lui Don Carlos și pentru [Carlos] însuși ci și pentru partid [carlist]." [3]

Carlos a murit la Varese în 1909. A fost înmormântat la catedrala San Giusto din Trieste. Fiul său Jaime i-a succedat ca pretendent la tronurile Spaniei și Franței.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://datos.gob.es/es/catalogo/e00123904-autores-espanoles-en-dominio-publico-fallecidos-desde-1900  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Jaime Del Burgo, Carlos VII y su tiempo: Leyenda y realidad (Pamplona: Gobierno de Navarra, 1994), 340.
  3. ^ Del Burgo, 341