D

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Litera Dd scrisă cu fontul „School Script Dashed”.
Majuscula D
Minuscula d

D (numită /de/) este a patra literă din alfabetul latin și a șasea din alfabetul limbii române. În limba română D notează o consoană oclusivă alveolară sonoră (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [d].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Hieroglifa egipteană
pentru ușă
Caracterul proto-sinaitic
din care derivă daleth-ul fenician
Daleth-ul
fenician
Litera grecească
delta
D-ul etrusc D-ul latin

Utilizări[modificare | modificare sursă]

În matematică[modificare | modificare sursă]

  • D în sistemul cifrelor romane, numărul 500
  • d este simbolul uzual pentru orice funcție distanță

În fizică[modificare | modificare sursă]

Caractere asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Predecesori și frați[modificare | modificare sursă]

  • 𐤃 : litera semitică dalet, ce e originea următoarelor caractere
    • Δ δ : litera grecească delta, din care derivă D-ul latin
      • Ⲇ ⲇ : litera coptică Delta, ce derivă de la delta-ul grecesc
      • Д д : litera chirilică Dobru, ce derivă de la delta-ul grecesc
      • 𐌃 : vechiul D italic, ce derivă de la delta-ul grecesc
        • ᛞ : litera runică Dagaz, ce derivă probabil de la vechiul D italic
        • ᚦ : litera runică Thurisaz, ce derivă probabil de la vechiul D italic
      • 𐌳 : litera gotică daaz, ce derivă de la delta-ul grecesc

Alte reprezentări[modificare sursă]