Franz Aepinus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Franz Aepinus
Date personale
Născut[1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Rostock, Sfântul Imperiu Roman[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Derpt, Gubernia Livonia, Imperiul Rus[8] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul din Raadi[*] Modificați la Wikidata
PărințiFranz Albert Aepinus[*][[Franz Albert Aepinus (German author and theologian)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Sfântul Imperiu Roman
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
matematician
universitar[*]
inventator
astronom
filozof Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRostock[9]
Berlin[9]
Sankt Petersburg[9]
Tartu[9] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[10]
limba latină[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Rostock[4]
Universitatea din Jena  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea de Stat din Sankt Petersburg  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul „Sfânta Ana”, clasa I[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJohan Carl Wilcke[*][[Johan Carl Wilcke (fizician suedez)|​]], Pavel I al Rusiei  Modificați la Wikidata

Franz Ulrich Maria Theodor Aepinus (n. 13 decembrie 1724 la Rostock – d. 10 august 1802 la Sankt Petersburg) a fost un astronom, matematician, fizician și filozof german.

Operă[modificare | modificare sursă]

Este cunoscut mai ales pentru cercetările sale teoretice și experimentale în domeniul electricității, magnetismului și opticii. Lucrarea sa cea mai valoroasă, intitulată Tentamen Theoriae Electricitatis et Magnetismi, publicată la Sankt Petersburg în 1759, a fost prima încercare reușită de a trata acest subiect pe baze matematice și prin care a intuit esența fenomenelor magnetice înaintea lui Ørsted.

A construit primul electrofor și primul condensator electric. De asemenea, a perfecționat microscopul și a descoperit piroelectricitatea turmalinei.

Ca matematician, s-a ocupat cu stabilirea regulii semnelor în problema rezolvării ecuațiilor.

În 1755, a fost numit director al Observatorului Astronomic din Berlin, iar doi ani mai târziu a devenit membru al Academiei Ruse de Științe, iar în 1761 al Academiei Regale Suedeze de Științe.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1759: Tentamen Theoriae Electricitatis et Magnetismi ("O încercare de teorie a electricității și magnetismului")
  • 1761: De Distributione Caloris per Tellurem ("Despre distribuția căldurii pe suprafața Pământului").

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Franz Aepinus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  3. ^ a b Franz Aepinus, SNAC, accesat în  
  4. ^ Genealogia matematicienilor 
  5. ^ a b Franz Maria Ulrich Theodor Hoch Aepinus, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ „Franz Aepinus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Эпинус Франц Ульрих Теодор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ „Franz Aepinus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b c d „Franz Aepinus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]