Tove Ditlevsen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tove Ditlevsen
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Copenhaga, Danemarca Modificați la Wikidata
Decedată (58 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
Copenhaga, Danemarca Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere Modificați la Wikidata
Frați și suroriEdvin Ditlevsen[*][[Edvin Ditlevsen |​]]  Modificați la Wikidata
Căsătorită cuVictor Andreasen[*][[Victor Andreasen |​]] ()[3]
Viggo Frederik Møller[*][[Viggo Frederik Møller (Danish writer (1887-1955))|​]] ()[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Danemarca Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
scriitoare
autobiografă[*]
prozatoare[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba daneză[4][5] Modificați la Wikidata
Note
PremiiSøren Gyldendal-prisen[*][[Søren Gyldendal-prisen (Danish literary award)|​]]
De Gyldne Laurbær[*][[De Gyldne Laurbær (award)|​]]
Tagea Brandts Rejselegat[*][[Tagea Brandts Rejselegat (Danish award for women in science, literature or art)|​]]  Modificați la Wikidata

Tove Ditlevsen (n. , Copenhaga, Danemarca – d. , Copenhaga, Danemarca) a fost o scriitoare daneză.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tove Ditlevsen și Victor Andreasen (1951)

Tove Ditlevsen s-a născut în 1917, părintii fiind Kirstine Alfrida Mundus (1890–1965) și Ditlev Nielsen Ditlevsen (1880–1972). Ea provenea din mediul muncitoresc din Copenhaga, din districtul Vesterbro. A părăsit școala la paisprezece ani și casa părinților ei la șaptesprezece; a devenit servitoare și funcționară. În acest timp ea scria deja poezie.

În prima ei căsătorie, în 1939, s-a căsătorit cu scriitorul și jurnalistul Viggo Frederik Møller, care era cu 30 de ani mai mare cu ea. În același an a debutat cu colecția de poezie Pigesind (Sensul fetei). Mai târziu a mai fost căsătorită de trei ori: în a doua căsătorie cu Ebbe Munk (1942-1945), cu care a avut o fiică: Helle Munk (1943-2008); în a treia căsătorie cu Carl T. Ryberg (1945-1950), cu care a avut un fiu: Michael Ryberg (1946-1999); și în cea de-a patra căsătorie cu Victor Andreasen (1951–1973), cu care a avut un fiu: Peter Andreasen (n. 1954).

În romanele sale autobiografice ea și-a descris viața: tinerețea din mediul muncitoresc, eșecul căsătoriilor și crizele ei (avorturi, dependență, sevraj, psihoze depresive și gânduri suicidare). Ditlevsen a lucrat adesea la conflictele emoționale din copilăria și tinerețea ei. În Barndommens gade (Strada copilăriei) (1943), „un roman care a devenit deja un clasic în Danemarca” [6], ea descrie mediul cartierului ei muncitoresc. În cel mai cunoscut roman al său, Ansigterne (Chipurile) (1968), ea descrie o psihoză bazată pe propria experiență cu o intensitate înspăimântătoare. Titlul danez Gift (1971) este ambiguu, însemnând atât „căsătorit”, cât și „otrăvire”; lucrarea este despre primele ei trei căsătorii relativ scurte. Ditlevsen a lucrat și ca agony aunt pentru o revistă daneză.

Ea a primit câteva premii; În cartierul Vesterbro din Copenhaga, „Tove Ditlevsen Plads” a fost numit după ea. Cântăreața și compozitoarea norvegiană Kari Bremnes a produs primul ei CD în 1987, cu decoruri din poeziile lui Ditlevsen.[7]

Tove Ditlevsen a murit din cauza unei supradoze de somnifere pe care o luase între 4 și 7 martie 1976. Cadavrul ei a fost găsit pe 8 martie. Cu doi ani înainte de moartea ei, ea încercase deja să se sinucidă în Rude Skov, o pădure la nord de Copenhaga. Este înmormântată la Vestre Kirkegård din Copenhaga alături de fiul ei Michael Ryberg, care a murit într-un accident de mașină în 1999.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Ediții originale[modificare | modificare sursă]

  • 1941: Man gjorde et barn fortræd (roman)
  • 1943: Barndommens gade (roman)
  • 1947: Blinking Lygter (poezii)
  • 1948: Dommeren (nuvelele)
  • 1952: Nattens droning (novela)
  • 1960: Către som elsker hinanden (roman)
  • 1963: Den onde lykke (novelas)
  • 1967: Barndom (Memorii)
  • 1967: Ungdom (Memorii)
  • 1971: Poison (Memorii)
  • 1973: Parenteser (eseuri)
  • 1975: Vilhelms værelse (roman)

Premii (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • 1942 Carl Møllers Legat
  • 1942 Emma Bærentzens Legat
  • 1945 Drachmannlegatet
  • 1953 Tagea Brandts Rejselegat
  • 1954 Emil Aarestrup Medalje
  • 1955 De Gyldne Laurbær
  • 1959 Børnebogspris
  • 1971 Premiul Søren Gyldendal

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Tove Ditlevsen, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b „Tove Ditlevsen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Dansk Biografisk Leksikon, 3. udgave 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Joachim Trinkwitz: Tove Ditlevsen. In: Die Klassiker der skandinavischen Literatur.
  7. ^ CD Mitt ville hjerte (Mein wildes Herz). Kirkelig K (Indigo) 1987.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jens Andersen: Până la urmă este un expert. Și portretul lui Tove Ditlevsen. Gyldendal, Copenhaga 1997, ISBN 978-87-00-31094-0 .
  • Joachim Trinkwitz: Tove Ditlevsen. În: Clasicii literaturii scandinave. Econ, Düsseldorf 1990, ISBN 3-612-10054-8 .
  • Mette Winge: Tove Ditlevsen. În: Danske digtere i det 20. århundrede. Volumul II Gad, Copenhaga 1981, ISBN 87-12-17452-1 .
  • Tove Ditlevsen. În: Wilpert: Encyclopedia of World Literature. DTV, München 1997, ISBN 3-423-59050-5 .

Legături externe[modificare | modificare sursă]