Sari la conținut

L6/40

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carro Armato L6/40

Fiat L6/40 restaurat din Muzeul Kubinka al Tancurilor

Tip Tanc ușor
Loc de origine Italia Italia
Istoric operațional
În uz 1940-1944, postbelic până la începutul anilor '50
Folosit de * Italia Italia
Istoric producție
Proiectant Ansaldo
An proiectare 1939
Producător FIAT
Bucăți construite 419 (402 înaintea armistițiului și 17 după) [1]
Variante Tanc de comandă, tanc cu flămândă, vehicul de transport de muniții, Semovente 47/32
Date generale
Greutate 6,8 tone
Lungime 3,78 m (lungime totală)
Lățime 1,92 m
Înălțime 2,03 m
Echipaj Doi (comandant/soldat de foc și șofer)
Blindaj 6 mm - 40 mm
Armament
principal 		20 mm Breda 35 cu 296 gloanțe
Armament
secundar 		Mitralieră 8 mm Breda 38 cu 1.560 gloanțe
Motor SPA 180 patru cilindri cu capacitate de 4.053 cc
70 hp (52 kW)
Suspensie Bogie
Autonomie 200 km
Viteză maximă 42 km/h pe drum
Modifică text Consultați documentația formatului

L6/40 a fost un tanc ușor⁠(d) utilizat de Armata italiană⁠(d) din 1940 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.[2][3] A fost proiectat de Ansaldo ca produs pentru export, dar a fost adoptat de armata italiană după ce oficialii au descoperit proiectul și și-au manifestat interesul.[3] A fost principalul tanc folosit de forțele italiene pe Frontul de Est (1941–1943), fiind utilizat în tandem cu tunul autopropulsat Semovente 47/32, o variantă adaptată pe șasiul L6/40. De asemenea, L6/40 a fost utilizat în campania din Africa de Nord.[3]

Denumirea oficială Carro Armato L6/40 („vehicul blindat”) corespunde unei clasificări standardizate: litera *L* indică categoria Leggero (ușor), cifra 6 semnifică greutatea nominală de 6 tone, iar 40 reprezintă anul adoptării (1940).

Proiectare și dezvoltare

[modificare | modificare sursă]

L6/40 a fost un tanc ușor de construcție convențională, cu armură nituită.[2] Turnul monopost, amplasat central, era echipat cu un tun principal Breda Modello 35 de 20 mm și o mitralieră coaxială Breda 38 de 8 mm.[3] Șoferul era poziționat în partea dreaptă față a carcasei. Blindajul nituit avea o grosime cuprinsă între 6 și 40 mm, ceea ce era aproximativ echivalent cu tancurile ușoare aliate existente.[2][3]

Dezvoltarea sa a pornit de la șasiul tancului ușor L3/35, cu prototipuri testate în cursul anilor 1930. Primul prototip era echipat cu un tun principal de 37 mm montat pe casemată și un turn secundar cu mitralieră. O versiune ulterioară avea un turn echipat cu un tun de 37 mm, iar o altă variantă era echipată doar cu mitraliere Breda 38 de 8 mm.[4] Configurația finală, denumită Carro Armato L6/40, a intrat în producție în 1939, cu un total de 419 unități fabricate.[2]

Variante

[modificare | modificare sursă]
  • L6 Lf (Lancia Fiamme): Variantă echipată cu lansator de flăcări, înlocuind tunul principal cu un sistem de proiectare a flăcărilor alimentat de un rezervor de combustibil de 200 litri.
  • Variantă de comandă: Configurație specializată dotată cu echipamente radio adiționale și un turn deschis pentru facilitarea coordonării tactică.[4][2]
  • Semovente 47/32: cea mai de succes variantă, care elimina turnul și înlocuia tunul cu un tun antitanc de 47 mm amplasat pe un șasiu deschis.[4][2]
  • Transportor de muniție: Versiune adaptată pentru logistică, echipată cu o mitralieră Breda 38 de 8 mm și destinată transportului a 26 de proiectile de 90 mm, utilizată în sprijinul tunului autopropulsat Semovente 90/53.[2]

Utilizare în luptă

[modificare | modificare sursă]

L6/40 a fost folosit de italieni în campania din Balcani (1940–1941), pe Frontul de Est (1941–1943), în fazele finale ale campaniei din Africa de Nord (1942–1943), precum și în operațiunile defensive din Sicilia și Italia continentală (1943–1945).[3]

Deși reprezenta o evoluție pozitivă față de tancurile ușoare L3/35, modelul a fost introdus în serviciu cu specificații depășite din punct de vedere tehnic.[4] Silueta joasă a vehiculului (puțin mai înalt decât un om mediu) îl făcea util pentru recunoaștere, iar armamentul său era eficient împotriva vehiculelor ușoare întâlnite. Totuși, din cauza lipsei unui tanc mediu adecvat, a fost adesea utilizat în roluri de luptă nepotrivite.

L6/40 a fost utilizat și de armata germană.[5] În 1943, 26 de tancuri L6 italiene au fost capturate și utilizate de Garda Națională Croată din Statul Independent al Croației.[6] L6/40 a fost folosit și după război de Polizia di Stato fiind retras definitiv la începutul anilor 1950.[7]

Exemplare păstrate

[modificare | modificare sursă]

Trei exemplare de L6/40 au supraviețuit: unul este păstrat în Legnano lângă cazărmile „Cadorna”, unul se află în colecția Muzeului de Tancuri Kubinka, iar altul este expus în Muzeul de Arme din castelul Gjirokastër din Albania.[8][9]

Carcasa unui L6/40 utilizat în cadrul Operațiunii Rösselsprung este expusă ca memorial de război în Drvar, Bosnia și Herțegovina.

Specificații extinse

[modificare | modificare sursă]
  • Adâncime de vad: 0,8 m
  • Panta maximă: 60%
  • Obstacol vertical: 0,7 m
  • Șanț: 1,7 m
  • Elevație și traversare: -12° la +20° pe un arc de rotație de 360°

Galerie foto

[modificare | modificare sursă]
  • Fiat-Ansaldo L6/40 în 1940
    Fiat-Ansaldo L6/40 în 1940
  • Un L6/40 cu însemne germane trece pe lângă infanteriști germani în Albania ocupată, septembrie 1943.
    Un L6/40 cu însemne germane trece pe lângă infanteriști germani în Albania ocupată, septembrie 1943.
  • Transportor de muniție L6/40.
    Transportor de muniție L6/40.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Cappellano, Filippo; Battistelli, Pier Paolo. Italian Medium Tanks (New Vanguard) (p. 67). Bloomsbury Publishing.
  2. ^ a b c d e f g „FIAT-Ansaldo Carro Armato L6/40”. www.tanks-encyclopedia.com. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f „Carro Armato L6/40”. www.militaryfactory.com (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ a b c d Jackson, Robert (). 101 great tanks. New York: Rosen Publishing. p. 33. ISBN 978-1-4358-3595-5. 
  5. ^ Chamberlain, Peter; Doyle, Hilary; Jentz, Thomas L. (). Encyclopedia of German Tanks of World War Two. Silverdale Books. p. 233. ISBN 1-84509-012-8. 
  6. ^ Mahé, Yann (aprilie 2011). „Le Blindorama : La Croatie, 1941 - 1945”. Batailles & Blindés (în franceză). Nr. 42. Caraktère. pp. 4–7. ISSN 1765-0828. 
  7. ^ Chant, Chris și Jones, Richard Tanks Zenith Imprint (2004), ISBN: 0760318719, p.94
  8. ^ „Carro Armato L6/40 Light Tank”. Preserved Tanks .com. Accesat în . 
  9. ^ „CENSIMENTO DEI VEICOLI CORAZZATI STORICI IN ITALIA”. Ferrea Mole (în italiană). Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=L6/40&oldid=16817080