Neon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Neon

FluorNeonSodiu
He
 

10
Ne
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Ne
Ar
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Neon, Ne, 10
Serie chimică gaze nobile
Grupă, Perioadă, Bloc 18, 2, p
Densitate 0,9002 kg/m³
Culoare incolor
Număr CAS 7440-01-9
Număr EINECS 231-110-9
Proprietăți atomice
Masă atomică 20,1797 u
Rază atomică ? (38) pm
Rază de covalență 69 pm
Rază van der Waals 154 pm
Configurație electronică [He] 2s2 2p6
Electroni pe nivelul de energie 2, 8
Număr de oxidare 0
Oxid necunoscut
Structură cristalină cubică cu fețe centrate
Proprietăți fizice
Fază ordinară gaz
Punct de topire -248,67°C ; 24,48 K
Punct de fierbere -246,05°C ; 27,1 K
Energie de fuziune 0,3317 kJ/mol
Energie de evaporare 1,7326 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 13,23×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului 936 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică 1028 J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică 0,0493 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 2080,7 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 3952,3 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 6122 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 9371 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare 12.177 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare 15.238 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare 19.999 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare 23.069,5 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
20Ne90,48 %stabil cu 10 neutroni
21Ne0,27%stabil cu 11 neutroni
22Ne9,25 %stabil cu 12 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Neonul un element chimic cu simbolul chimic Ne și număr atomic 10. Este un gaz nobil, situat în grupa a 18 a tabelului periodic.

Spectru

Neonul este un gaz incolor, inodor și insipid.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Neonul(din greaca νέον) a fost descoperit în anul 1898 de către chimistul scoțian Sir William Ramsay în colaborare cu chimistul englez Morris W. Travers. Neonul a fost descoperit când Ramsay a răcit o mostră de atmosferă până a devenit lichidă, apoi a încălzit lichidul și a colectat gazele obținute(kripton, xenon și neon)

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Neonul este al doilea cel mai ușor gaz nobil. Strălucește roșu-oranj într-un tub de descărcare vidat. Conform studiilor recente, neonul este cel mai puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul.

Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul uman este roșu-oranj datorită multelor linii din spectrul său; de asemenea conține o puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar dacă componentele vizuale sunt dispersate de către un spectroscop.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Este un gaz ușor care lichefiază la o temperatura de-245,98°C,iar punctul de topire este la nivelul de 2,6°C. Solubilitatea gazului in apă este foarte mică, dar absorbția neonului pe cărbune activ face posibilă separarea gazului pur de impuritățile sale.

Compuși[modificare | modificare sursă]

Neonul este un gaz nobil deci teoretic și cel mai inert. Niciun compus adevărat incluzând compuși neutri ai neonului nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne+, (NeAr)+, (NeH)+ și (HeNe)+ au fost observați în studii optice și cu spectrometrul de masă.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Neonul este de fapt al cincilea element din univers după masă, în fața lui aflându-se hidrogenul, heliul, oxigenul și carbonul. Este relativ rar pe Pământ datorită masei scăzute și datorită caracterului inert, ambele proprietăți împiedicându-l să rămână în atmosferă(în atmosferă se găsește la raportul de 1 la 65.000 după volum sau 1 la 83.000 după masă).

Neonul este monoatomic, făcându-l mai ușor decât oxigenul și azotul diatomice.

Producere[modificare | modificare sursă]

Preparare în laborator[modificare | modificare sursă]

Producere la scară industrială[modificare | modificare sursă]

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Neonul este des folosit în tuburi luminoase care produc lumina roșie-oranj. Deși li se zice "tuburi cu neon" celelalte culori se obțin cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul este de asemenea folosit în tuburi vidate, indicatoare de înaltă tensiune, tuburi de televizoare și lasere heliu-neon. Neonul lichid este folosit comercial pe post de refrigerent criogenic în aplicații care nu necesită heliu lichid.

Rolul elementului în biologie[modificare | modificare sursă]

Măsuri de protecție chimică[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • I. G. Deac, Elemente de criogenie, Editura Napoca Star, 2010, p 53

Legături externe[modificare | modificare sursă]