Progresism
Progresismul este o filozofie politică de stânga și o mișcare de reformă care urmărește progresul condiției umane prin reforme sociale - în principal pe baza presupuselor progrese în organizarea socială, știință și tehnologie.[1] Adepții susțin că progresismul are o aplicare universală, și se străduiesc să răspândească această idee în societățile umane de pretutindeni. Progresismul a apărut în Iluminism din convingerea că civilitatea europeană se îmbunătățea datorită aplicării noilor cunoștințe empirice.[2]
În discursul politic modern, progresismul este adesea asociat cu liberalismul social,[3][4][5] un tip de liberalism de stânga, și cu social-democrația.[6][7] În cadrul progresismului economic, există o anumită varietate ideologică pe continuumul de la social-liberal la social-democrat, precum și, ocazional, unele variații pe probleme culturale; exemple în acest sens includ unele mișcări creștin-democrate și comunitare cu orientare conservatoare. Deși multe ideologii pot intra sub semnul progresismului, atât mișcarea actuală, cât și cea istorică se caracterizează printr-o critică a capitalismului nereglementat, dorind ca un guvern democratic mai activ să joace un rol în protejarea drepturilor omului, în dezvoltarea culturală și în echilibrarea monopolurilor corporative.[8][9] Există diferențe în abordările specifice între facțiuni, inclusiv între social-liberali și social-democrați cu orientare capitalistă, și unii socialiști democrați anticapitaliști.[10][11]
În secolul XXI, progresiștii continuă să favorizeze politicile publice despre care teoretizează că vor reduce sau diminua efectele nocive ale inegalității economice, precum și discriminarea sistemică, cum ar fi rasismul instituțional; să susțină plasele de siguranță socială și drepturile lucrătorilor; și să se opună influenței corporațiilor asupra procesului democratic. Tema unificatoare este aceea de a atrage atenția asupra impactului negativ al instituțiilor sau modurilor actuale de a face lucrurile și de a pleda pentru progresul social, adică pentru o schimbare pozitivă definită prin mai multe standarde, cum ar fi extinderea democrației, egalitarismul sporit sub forma egalității economice și sociale, precum și bunăstarea sporită a unei populații. Susținătorii social-democrației s-au identificat ca fiind promotori ai cauzei progresiste.[12]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Progressivism in English”. Oxford English Dictionary. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Harold Mah. Enlightenment Phantasies: Cultural Identity in France and Germany, 1750–1914. Cornell University. (2003). p. 157.
- ^ Klaus P. Fischer, ed. (). America in White, Black, and Gray: A History of the Stormy 1960s. Bloomsbury Publishing USA. p. 39.
- ^ Great Courses, ed. (). The Modern Political Tradition: Episode 17: Progressivism and New Liberalism. Great Courses.Format:ISBN?
- ^ Helen Hardacre; Timothy S. George; Keigo Komamura; Franziska Seraphim, ed. (). Japanese Constitutional Revisionism and Civic Activism. Rowman & Littlefield. pp. 136, 162.Format:ISBN?
- ^ Gerstle, Gary (). The Rise and Fall of the Neoliberal Order: America and the World in the Free Market Era. Oxford University Press. ISBN 978-0197519646. Arhivat din original la . Accesat în .
The most sweeping account of how neoliberalism came to dominate American politics for nearly a half century before crashing against the forces of Trumpism on the right and a new progressivism on the left.
- ^ „America Is Becoming a Social Democracy”. Foreign Policy. . Accesat în .
- ^ Gerstle, Gary (). The Rise and Fall of the Neoliberal Order: America and the World in the Free Market Era. Oxford University Press. ISBN 978-0197519646. Arhivat din original la . Accesat în .
The most sweeping account of how neoliberalism came to dominate American politics for nearly a half century before crashing against the forces of Trumpism on the right and a new progressivism on the left.
- ^ „America Is Becoming a Social Democracy”. Foreign Policy. . Accesat în .
- ^ „After a Decade of Left-Populism, What Have We Learned About Political Change?”. Washington Monthly. . Accesat în .
- ^ „Hillary Clinton on flip-flop charge: 'I'm a progressive, but I'm a progressive who likes to get things done'”. The Week. . Accesat în .
- ^ Henning Meyer, Jonathan Rutherford. The Future of European Social Democracy: Building the Good Society. Palgrave Macmillan, 2012. p. 108. Format:ISBN?
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de progresism la Wikimedia Commons- Progressivism – Encyclopædia Britannica
