Victor Verzea
Victor Verzea | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1866[2] ![]() Săcele, Imperiul Austriac[3] ![]() |
Decedat | (74 de ani)[4] ![]() Vitichești(d), Topoloveni, Argeș, România[4][5] ![]() |
Cauza decesului | sinucidere[4][5] (plagă împușcată[*][4]) ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | militar[*] politician ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Organizație | Poșta Română[1] Poșta Română[2] ![]() |
Premii | Ordinul național „Steaua României”[2] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Victor Verzea (n. 1866, Săcele, Imperiul Austriac – d. , Vitichești(d), Topoloveni, Argeș, România) a fost un politician și colonel român.[6]
Cariera militară antebelică
[modificare | modificare sursă]
Verzea a absolvit cu medie mare Școala Specială de Artilerie și Geniu din București, în arma artilerie.[7] A fost însărcinat cu misiuni de înzestrare în Franța și Germania, de unde a recepționat tunuri cu tragere rapidă pentru sistemul de fortificații al Bucureștilor.[7] Înaintat la gradul de maior, Verzea a fost numit sub-director al pirotehniei armatei(en)[traduceți], funcție pe care a ocupat-o timp de patru ani. Pentru modul cum a condus instituția, el a fost decorat cu ordinul „Steaua României” și propus pentru avansare la gradul de locotenent-colonel.[7] Pe 31 mai 1907, după 21 de ani de serviciu militar activ, Verzea a demisionat din armată.[7]
Activitatea politică
[modificare | modificare sursă]S-a înscris apoi în Partidul Conservator, iar pe 29 decembrie 1910, după venirea la putere a acestui partid, a fost numit director general al Serviciului Poștelor și Telegrafelor.[7][8] A fost schimbat din funcție în 1912, odată cu schimbarea ministrului de interne.[8] În 1914, Victor Verzea a fost numit șef al serviciului T.P. (Telegrafic-Poștal) al poștelor, iar unele ziare au sugerat că numirea a fost făcută datorită prieteniei cu generalul Dumitru Iliescu, la acea dată secretar general al Ministerului de Război.[9]
Parcursul în Primul Război Mondial
[modificare | modificare sursă]Din nou în serviciul activ
[modificare | modificare sursă]După izbucnirea Primului Război Mondial, Serviciul T.P. a trebuit să lucreze îndeaproape cu autoritățile militare, iar Verzea - între timp reactivat în armată - a devenit un obișnuit în sediul ministerului, având intrare liberă în Biroul Operațiunilor și Comunicațiunilor din Marele Stat Major și, conform unor ziare, acces facil la secretele militare.[9] Presa liberală l-a acuzat de neglijarea premeditată a unor sarcini de serviciu și de sabotarea dispozițiilor de cercetare a existenței în munți a unor instalații telegrafice fără fir clandestine.[10]
La 1 iunie 1916, colonelul Victor Verzea a fost numit din nou director general al Poștelor și Telegrafelor.[10] După decretarea mobilizării, Marele Cartier General a fost mutat la Periș, însă lui Verzea i s-a permis să rămână cu serviciul în București.[11]
Colabororator al inamicului
[modificare | modificare sursă]În noaptea de 20 spre 21 noiembrie 1916, după ce trupele Puterilor Centrale au reușit să străpungă frontul român, să traverseze defileul Jiului și să se apropie de București, s-a emis ordinul ca toate instituțiile să evacueze imediat capitala. Verzea și-a informat subordonații că va pleca și el, însă nu s-a prezentat la Marele Cartier General și nu a făcut-o nici după ce i s-a ordonat telegrafic acest lucru.[12] Pe 22 noiembrie, Victor Verzea a trimis o telegramă Marelui Cartier General, motivând că e netransportabil din cauza unei pneumonii. Deși s-a propus chiar trimiterea unui tren special pentru evacuarea colonelului, acesta a refuzat, afirmând că doctorii se opun, apoi a întrerupt orice comunicație cu autoritățile militare române.[13] Presa liberală a concluzionat că „Verzea a rămas în București cu bună știință” și, „uitându-și datoriile de soldat, dânsul s’a predat inamicului” împreună cu 1260 de funcționari ai serviciului al cărui șef era, care nu fuseseră evacuați.[13] Suplimentar, Verzea ar fi predat inamicului o sumă de aproximativ 3-4 milioane lei, hărțile rețelelor telegrafice și telefonice ale țării, dicționarul cifrat, ordinea de bătaie a armatei române, documente secrete și telegrame operative.[13][14]
Presa vremii a conchis că autoritățile de ocupație l-au răsplătit pentru trădare, numindu-l primar al capitalei în noiembrie 1916[13] (pe 11 decembrie 1916, după altă sursă[15]). El a rămas în această funcție până în iunie 1917[16] (1 noiembrie 1917, după altă sursă[15]).
Parcursul postbelic
[modificare | modificare sursă]După război, o curte marțială constituită în cadrul Corpului II Armată l-a judecat pe colonelul Verzea pentru dezertare la inamic și trădare.[17] Victor Verzea a fost apărat de Ioan Gr. Periețeanu și Radu D. Rosetti, care au încercat să-l prezinte pe colonel drept o victimă a mașinațiunilor politice și un om care „nu s’a plecat în fața inamicului, ci, din contră, prin conduita sa intransigentă a stârnit multe furtuni”.[18] Pe 10 februarie 1919, respingând orice circumstanțe atenuante, curtea marțială l-a condamnat „în unanimitate pe acuzatul Colonel Victor Verzea la moarte și degradațiune militară, conform art. 232 și 198 din Codul Justiției Militare.”[17][19]
Pe 28 martie 1919, prin decret regal, pedeapsa cu moartea a fost comutată în muncă silnică pe viață.[20][21] Pe 7 mai 1919, de la ora 10 dimineața, pe platoul din fața cazărmii Malmaison, colonelul Verzea a fost degradat în fața unei asistențe formate din trupe de la toate unitățile militare din capitală.[22] În sunetele unui marș funebru, maiorul Criveanu a rupt epoleții osânditului, care a fost apoi urcat într-un automobil închis și transportat sub pază armată spre locul de detenție, în huiduielile mulțimii care asistase la ceremonie.[23][24]
Verzea și-a ispășit pedeapsa la penitenciarul de la Ocnele Mari[22][24] și a executat doar o mică parte din sentință, fiind eliberat după cinci ani.[25] A căzut treptat în uitare și s-a sinucis prin împușcare în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1940, la vila sa din satul Vitichiești-Muscel (astăzi în Topoloveni).[25][26] Într-o scrisoare de adio, el a motivat sinuciderea prin situația financiară dificilă în care se găsea.[25][26]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Noul director general al poștelor, Viitorul[*] , , p. 5
- ^ a b c NOUL DIRECTOR general al poștei, telegrafului și telefoanelor, Minerva[*] , , p. 1
- ^ Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Verzea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic., Evenimentul, , p. 2
- ^ a b c d SINUCIDEREA COLONELULUI VICTOR VERZEA, Universul, , p. 7
- ^ a b Colonelul Verzea s’a sinucis, Timpul, , p. 8
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e „NOUL DIRECTOR general al poștei, telegrafului și telefoanelor”
. Minerva. Arcanum.com (735 (anul III)): pag. 1. . Accesat în .
- ^ a b „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (I)”
. Evenimentul. Arcanum.com (142 (anul XXV)): pag. 1. . Accesat în .
- ^ a b „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (II)”
. Evenimentul. Arcanum.com (143 (anul XXV)): pag. 1. . Accesat în .
- ^ a b „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (II)”
. Evenimentul. Arcanum.com (143 (anul XXV)): pag. 2. . Accesat în .
- ^ „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (III)”
. Evenimentul. Arcanum.com (144 (anul XXV)): pag. 1. . Accesat în .
- ^ „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (V)”
. Evenimentul. Arcanum.com (146 (anul XXV)): pag. 2. . Accesat în .
- ^ a b c d „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (VI)”
. Evenimentul. Arcanum.com (147 (anul XXV)): pag. 2. . Accesat în .
- ^ „Serviciul de informații al armatei | Marea încercare”
. Dosarele Istoriei. Arcanum.com (5 (anul VII)): pag. 44. . Accesat în .
- ^ a b Călin Crăciun (). „„Germanofilii" și iluzia „unității în cuget și-n simțiri"”
. Vatra. Arcanum.com (3-4 (anul XL)): pag. 142. Accesat în .
- ^ „Controversă în Argeș. Stradă din Topoloveni denumită după colonelul-spion Victor Verzea, condamnat pentru trădare în Primul Război Mondial”, Adevărul,
- ^ a b „Verdictul in procesul Verzea”
. Dimineața. Arcanum.com (4610 (anul VII)): pag. 2. . Accesat în .
- ^ „Procesul colonelului Verzea la Curtea Marțială”
. Dimineața. Arcanum.com (4609 (anul VII)): pag. 4. . Accesat în .
- ^ „Condamnarea la moarte a colonelului Verzea”
. Gazeta Transilvaniei. Arcanum.com (32 (anul LXXXII)): pag. 2. . Accesat în .
- ^ „Ultimele telegrame | Pedeapsa colonelului Victor Verzea”
. Glasul Bucovinei. Arcanum.com (109 (anul II)): pag. 2. . Accesat în .
- ^ „INFORMAȚIUNI | Comutarea pedepsii lui Verzea”
. Glasul Bucovinei. Arcanum.com (37 (anul I)): pag. 4. . Accesat în .
- ^ a b „Știri diverse”
. Glasul Bucovinei. Arcanum.com (140 (anul II)): pag. 7. . Accesat în .
- ^ P.A.S. (). „Degradarea colonelului Victor Verzea”
. Dimineața. Arcanum.com (4676 (anul II)): pag. 2. Accesat în .
- ^ a b „Degradarea lui Verzea”
. Universul. Arcanum.com (164 (anul XXXVII)): pag. 1. . Accesat în .
- ^ a b c „SINUCIDEREA COLONELULUI VICTOR VERZEA”
. Universul. Arcanum.com (271 (anul LVII)): pag. 7. . Accesat în .
- ^ a b „Colonelul Verzea s'a sinucis”
. Timpul. Arcanum.com (1229 (anul IV)): pag. 8. . Accesat în .
- Nașteri în 1866
- Decese pe 27 septembrie
- Decese în 1925
- Oameni din Săcele
- Colonei români
- Membri ai Partidului Conservator (antebelic)
- Primari ai Bucureștiului
- Români ai Primului Război Mondial
- Decorați cu Ordinul Steaua României
- Istoria poștală a României
- Spionajul din Primul Război Mondial
- Trădători
- Dezertori români
- Români condamnați
- Persoane condamnate în contumacie
- Condamnați la moarte care nu au fost executați
- Persoane grațiate sau amnistiate
- Sinucideri în România
- Sinucideri cu arme de foc