Sari la conținut

Victor Verzea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Victor Verzea
Date personale
Născut1866[2] Modificați la Wikidata
Săcele, Imperiul Austriac[3] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Vitichești⁠(d), Topoloveni, Argeș, România[4][5] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere[4][5] (plagă împușcată[*][4]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațiePoșta Română[1]
Poșta Română[2]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul național „Steaua României”[2]  Modificați la Wikidata

Victor Verzea (n. 1866, Săcele, Imperiul Austriac – d. , Vitichești⁠(d), Topoloveni, Argeș, România) a fost un politician și colonel român.[6]

Cariera militară antebelică

[modificare | modificare sursă]
Pirotehnia Armatei din București.

Verzea a absolvit cu medie mare Școala Specială de Artilerie și Geniu din București, în arma artilerie.[7] A fost însărcinat cu misiuni de înzestrare în Franța și Germania, de unde a recepționat tunuri cu tragere rapidă pentru sistemul de fortificații al Bucureștilor.[7] Înaintat la gradul de maior, Verzea a fost numit sub-director al pirotehniei armatei⁠(en)[traduceți], funcție pe care a ocupat-o timp de patru ani. Pentru modul cum a condus instituția, el a fost decorat cu ordinul „Steaua României” și propus pentru avansare la gradul de locotenent-colonel.[7] Pe 31 mai 1907, după 21 de ani de serviciu militar activ, Verzea a demisionat din armată.[7]

Activitatea politică

[modificare | modificare sursă]

S-a înscris apoi în Partidul Conservator, iar pe 29 decembrie 1910, după venirea la putere a acestui partid, a fost numit director general al Serviciului Poștelor și Telegrafelor.[7][8] A fost schimbat din funcție în 1912, odată cu schimbarea ministrului de interne.[8] În 1914, Victor Verzea a fost numit șef al serviciului T.P. (Telegrafic-Poștal) al poștelor, iar unele ziare au sugerat că numirea a fost făcută datorită prieteniei cu generalul Dumitru Iliescu, la acea dată secretar general al Ministerului de Război.[9]

Parcursul în Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

Din nou în serviciul activ

[modificare | modificare sursă]

După izbucnirea Primului Război Mondial, Serviciul T.P. a trebuit să lucreze îndeaproape cu autoritățile militare, iar Verzea - între timp reactivat în armată - a devenit un obișnuit în sediul ministerului, având intrare liberă în Biroul Operațiunilor și Comunicațiunilor din Marele Stat Major și, conform unor ziare, acces facil la secretele militare.[9] Presa liberală l-a acuzat de neglijarea premeditată a unor sarcini de serviciu și de sabotarea dispozițiilor de cercetare a existenței în munți a unor instalații telegrafice fără fir clandestine.[10]

La 1 iunie 1916, colonelul Victor Verzea a fost numit din nou director general al Poștelor și Telegrafelor.[10] După decretarea mobilizării, Marele Cartier General a fost mutat la Periș, însă lui Verzea i s-a permis să rămână cu serviciul în București.[11]

Colabororator al inamicului

[modificare | modificare sursă]

În noaptea de 20 spre 21 noiembrie 1916, după ce trupele Puterilor Centrale au reușit să străpungă frontul român, să traverseze defileul Jiului și să se apropie de București, s-a emis ordinul ca toate instituțiile să evacueze imediat capitala. Verzea și-a informat subordonații că va pleca și el, însă nu s-a prezentat la Marele Cartier General și nu a făcut-o nici după ce i s-a ordonat telegrafic acest lucru.[12] Pe 22 noiembrie, Victor Verzea a trimis o telegramă Marelui Cartier General, motivând că e netransportabil din cauza unei pneumonii. Deși s-a propus chiar trimiterea unui tren special pentru evacuarea colonelului, acesta a refuzat, afirmând că doctorii se opun, apoi a întrerupt orice comunicație cu autoritățile militare române.[13] Presa liberală a concluzionat că „Verzea a rămas în București cu bună știință” și, „uitându-și datoriile de soldat, dânsul s’a predat inamicului” împreună cu 1260 de funcționari ai serviciului al cărui șef era, care nu fuseseră evacuați.[13] Suplimentar, Verzea ar fi predat inamicului o sumă de aproximativ 3-4 milioane lei, hărțile rețelelor telegrafice și telefonice ale țării, dicționarul cifrat, ordinea de bătaie a armatei române, documente secrete și telegrame operative.[13][14]

Presa vremii a conchis că autoritățile de ocupație l-au răsplătit pentru trădare, numindu-l primar al capitalei în noiembrie 1916[13] (pe 11 decembrie 1916, după altă sursă[15]). El a rămas în această funcție până în iunie 1917[16] (1 noiembrie 1917, după altă sursă[15]).

Parcursul postbelic

[modificare | modificare sursă]

După război, o curte marțială constituită în cadrul Corpului II Armată l-a judecat pe colonelul Verzea pentru dezertare la inamic și trădare.[17] Victor Verzea a fost apărat de Ioan Gr. Periețeanu și Radu D. Rosetti, care au încercat să-l prezinte pe colonel drept o victimă a mașinațiunilor politice și un om care „nu s’a plecat în fața inamicului, ci, din contră, prin conduita sa intransigentă a stârnit multe furtuni”.[18] Pe 10 februarie 1919, respingând orice circumstanțe atenuante, curtea marțială l-a condamnat „în unanimitate pe acuzatul Colonel Victor Verzea la moarte și degradațiune militară, conform art. 232 și 198 din Codul Justiției Militare.”[17][19]

Pe 28 martie 1919, prin decret regal, pedeapsa cu moartea a fost comutată în muncă silnică pe viață.[20][21] Pe 7 mai 1919, de la ora 10 dimineața, pe platoul din fața cazărmii Malmaison, colonelul Verzea a fost degradat în fața unei asistențe formate din trupe de la toate unitățile militare din capitală.[22] În sunetele unui marș funebru, maiorul Criveanu a rupt epoleții osânditului, care a fost apoi urcat într-un automobil închis și transportat sub pază armată spre locul de detenție, în huiduielile mulțimii care asistase la ceremonie.[23][24]

Verzea și-a ispășit pedeapsa la penitenciarul de la Ocnele Mari[22][24] și a executat doar o mică parte din sentință, fiind eliberat după cinci ani.[25] A căzut treptat în uitare și s-a sinucis prin împușcare în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1940, la vila sa din satul Vitichiești-Muscel (astăzi în Topoloveni).[25][26] Într-o scrisoare de adio, el a motivat sinuciderea prin situația financiară dificilă în care se găsea.[25][26]

  1. ^ Noul director general al poștelor, Viitorul[*], , p. 5 
  2. ^ a b c NOUL DIRECTOR general al poștei, telegrafului și telefoanelor, Minerva[*], , p. 1 
  3. ^ Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Verzea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic., Evenimentul, , p. 2 
  4. ^ a b c d SINUCIDEREA COLONELULUI VICTOR VERZEA, Universul, , p. 7 
  5. ^ a b Colonelul Verzea s’a sinucis, Timpul, , p. 8 
  6. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c d e „NOUL DIRECTOR general al poștei, telegrafului și telefoanelor”Necesită abonament cu plată. Minerva. Arcanum.com (735 (anul III)): pag. 1. . Accesat în . 
  8. ^ a b „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (I)”Necesită abonament cu plată. Evenimentul. Arcanum.com (142 (anul XXV)): pag. 1. . Accesat în . 
  9. ^ a b „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (II)”Necesită abonament cu plată. Evenimentul. Arcanum.com (143 (anul XXV)): pag. 1. . Accesat în . 
  10. ^ a b „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (II)”Necesită abonament cu plată. Evenimentul. Arcanum.com (143 (anul XXV)): pag. 2. . Accesat în . 
  11. ^ „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (III)”Necesită abonament cu plată. Evenimentul. Arcanum.com (144 (anul XXV)): pag. 1. . Accesat în . 
  12. ^ „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (V)”Necesită abonament cu plată. Evenimentul. Arcanum.com (146 (anul XXV)): pag. 2. . Accesat în . 
  13. ^ a b c d „Ordonanța Definitivă în afacerea colonel Victor Vergea, N. Flechtenmacher, Eug. Craioveanu, C. Minescu și Carol Vidic (VI)”Necesită abonament cu plată. Evenimentul. Arcanum.com (147 (anul XXV)): pag. 2. . Accesat în . 
  14. ^ „Serviciul de informații al armatei | Marea încercare”Necesită abonament cu plată. Dosarele Istoriei. Arcanum.com (5 (anul VII)): pag. 44. . Accesat în . 
  15. ^ a b Călin Crăciun (). „„Germanofilii" și iluzia „unității în cuget și-n simțiri"Necesită abonament cu plată. Vatra. Arcanum.com (3-4 (anul XL)): pag. 142. Accesat în . 
  16. ^ „Controversă în Argeș. Stradă din Topoloveni denumită după colonelul-spion Victor Verzea, condamnat pentru trădare în Primul Război Mondial”, Adevărul,  
  17. ^ a b „Verdictul in procesul Verzea”Necesită abonament cu plată. Dimineața. Arcanum.com (4610 (anul VII)): pag. 2. . Accesat în . 
  18. ^ „Procesul colonelului Verzea la Curtea Marțială”Necesită abonament cu plată. Dimineața. Arcanum.com (4609 (anul VII)): pag. 4. . Accesat în . 
  19. ^ „Condamnarea la moarte a colonelului Verzea”Necesită abonament cu plată. Gazeta Transilvaniei. Arcanum.com (32 (anul LXXXII)): pag. 2. . Accesat în . 
  20. ^ „Ultimele telegrame | Pedeapsa colonelului Victor Verzea”Necesită abonament cu plată. Glasul Bucovinei. Arcanum.com (109 (anul II)): pag. 2. . Accesat în . 
  21. ^ „INFORMAȚIUNI | Comutarea pedepsii lui Verzea”Necesită abonament cu plată. Glasul Bucovinei. Arcanum.com (37 (anul I)): pag. 4. . Accesat în . 
  22. ^ a b „Știri diverse”Necesită abonament cu plată. Glasul Bucovinei. Arcanum.com (140 (anul II)): pag. 7. . Accesat în . 
  23. ^ P.A.S. (). „Degradarea colonelului Victor Verzea”Necesită abonament cu plată. Dimineața. Arcanum.com (4676 (anul II)): pag. 2. Accesat în . 
  24. ^ a b „Degradarea lui Verzea”Necesită abonament cu plată. Universul. Arcanum.com (164 (anul XXXVII)): pag. 1. . Accesat în . 
  25. ^ a b c „SINUCIDEREA COLONELULUI VICTOR VERZEA”Necesită abonament cu plată. Universul. Arcanum.com (271 (anul LVII)): pag. 7. . Accesat în . 
  26. ^ a b „Colonelul Verzea s'a sinucis”Necesită abonament cu plată. Timpul. Arcanum.com (1229 (anul IV)): pag. 8. . Accesat în .