C

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Litera Cc scrisă cu fontul „School Script Dashed”.
Majuscula C
Minuscula c

C este a treia literă din alfabetul latin și a cincea din alfabetul limbii române. În limba română C poate nota trei sunete distincte:

Ultimele două variante de pronunțare nu sînt diferite fonemic.

În limbile slavone, litera "C" se citește ca litera "Ț", această practică fiind utilizată și în limbile baltice, în maghiară și albaneză.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

În matematică[modificare | modificare sursă]

În fizică[modificare | modificare sursă]

În chimie[modificare | modificare sursă]

  • C este simbolul chimic pentru Carbon.

În informatică[modificare | modificare sursă]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Hieroglifa egipteană
pentru băț de aruncat/cămilă
Caracterul proto-sinaitic
din care derivă gimel-ul fenician
gimel-ul
fenician
Litera grecească
gama
C-ul etrusc C-ul latin Majuscula și minuscula C-ului latin
T14

Își are originea în simbolul fenician gimel (nume probabil legat de cămilă[1]), care reprezenta ocluziunea velară [g]. Această literă a fost schimbată de greci în Γ (gama).

Alte reprezentări[modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Oxford Companion to the English Language, Ed. Tom McArthur, Oxford Univ. Press, 1992, p. 171